Exista sus sau jos?
Am intalnit-o pe Maya in “lumea de jos”.
Cu mijloacele “lumii de jos”.
Ca oricare, eu , pierdut/pierduta din UNUL, traiesc in MAYA, mai mult sau mai putin intens, mai mult sau mai putin fericit/fericita, mai mult sau mai putin condus/condusa de “sfori”.
Ard adesea ,dar real numai pe la “colturi”,cand imi amintesc, cu dorul arderii totale.
Maya ma ridica si ma coboara, uneori chiar cu “scopul” de a evada din ea si de a-mi arata chipul real, al meu si /sau al ei , daca exista un chip !
Maya m-a rugat sa scriu despre “Lumea de jos” cu inima.
In lumea de jos scriu cu aceste cuvinte , dar, dincolo de cuvintele care au construit cartea “lumii de jos” , inima mea bate a- ritmic precum vibratiile unei lumi de sus intuite.
Pe Mihaela Moraru nu o cunosc, dar simt ceva in legatura cu ea.
Pe Dumnezeii ei creiati de oameni si descrisi in prima carte i-am intalnit, ca oricare, tot in MAYA si in fii si fiicele acesteia.
Si cred ca am si creat cativa, “pe rand”.
Pe mos Vasile l-am visat intr-o noapte .
Mi-a povestit despre nasterea si misiunea unei fetite ,despre care voi scrie candva.
“Lumea de jos” e oglinda la indemana, dar cartea “Lumea de jos” e calea celor ce cauta sa treaca prin aceasta oglinda.
Cora Sand
Sambata 20 iunie ora 19.00
Scriitoarea Mihaela Moraru(Maya) vă invită la o nouă lansare de carte. Evenimentul are loc la
Muzeul National al Literaturii Romane , Sala Rotunda
Bulevardul Dacia Nr. 12, sector 1, Bucuresti
Tel: 021-2129651 Vă aşteptăm
Invitata draga sufletelului de poet: Maria Gheorghiu
Cora Sand a gasit un cuvant in inima pentru ea.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Nu e razboiul omului va spun,
Nici lumea nu va e a voastra.
Nu e pamantul vechi - lacas de scrum,
E doar fagasul micului nebun,
Ce stie ochiul viu din voi sa-ntoarca!
Ati ridicat in ceruri lumea Lor,
Cu voci prin voi lasati sa treaca adevaru'
Atat de orbi si mainile va dor,
Ati dat Adamului visele si maru'
V-ati rastignit speranta in lacasul gol.
Nu e razboiul Omului va spun,
Nu e o lupta in rasuflul constiintei,
E lupta Lor... a celor din sapun,
V-a 'ngenunchiat uitarii, suferintei.
Si v-a ademenit minciuna cu pamant,
V-a dat speranta gustului de carne,
V-a nimicit in suflet ochiul sfant
Si v-a lasat in turma infinite karme.
Jucand prin voi puterea, v-au rapus.
V-au pus un sfant pe cer,
Din voi o sluga au facut si-au spus:
V-am sters, vin oile pe dealul orb
Va dam Uitarea prin sarutul unui corb.
Vreti adevarul? Nimicia voastra vrea sa stie?
V-am daruit si crunta amnezie,
Veti fi ai nostri de veti cere...
Voi cereti insa doar unirea pentru sfere!"
_________________________________________
La ceas greu eu voi veni si voi imbratisa durerea voastra, va voi spala fruntile si ochii lacrimati si va voi mangaia cu povestile mele.
De n-ati iubit pana acum, aveti timpul indelung si neprihanit sa o faceti.
De n-ati fost iubiti pana acum, aveti un suflet care se cauta intru iubire.
Nu va parasiti corabia si nici sufletul cand priviti mereu spre prapastie, caci unde e caderea e o noua inaltare!
De veti avea prunci, lasati-i liberi sa zburde si sa se joace intru voie, iar de vor creste mari pe voi va vor prunci.
Cand va simtiti singuri, cautati cerul deasupra voastra si strigati la cei parasiti sa va umple sufletul, caci cerul se va cobori cu ploaie si flori de camp sa va aline zbuciumul.
De ati uitat cum arata iubirea la colturi, imbratisati copacii, n-o sa va ceara nimic in schimb, va vor amimti doar...
De ati uitat ca nu sunteti singuri pe aceasta lume, priviti largul marii si crestele muntilor, ei mereu vor fi acolo pentru fiece clipa de dor.
De va e frica de intuneric, amintiti-va ca si intunericului i-e frica de lumina.
De v-ati indepartat de la cale si nu mai gasiti directia si drumul inainte, lasati-va amintiri pe carare, pentru ca drumul nu e inainte, ci inapoi de unde ati plecat.
De va e frica de aproapele vostru, intrebati-va cata frica are el de frica voastra.
De va e rusine sa imbratisati strainul din afara voastra, imprieteniti-va intai cu strainul din voi.
De fuga e cea mai buna aparare in iadul mintii, intrati in iad si fugiti de mintea voastra.
De judecata va linisteste neintelesul altora, intelegeti linistea judecata de altii.
Caci orice sfarsit e un nou inceput, precum orice inceput e un sfarsit nou.
Toata minunea omului zace in simple picaturi de apa, nu e nevoie de o gramada de nori pentru a va simti curatirea.
Invatati sa nu mai invatati nimic si simtiti ca invatarea nu e o nestiinta, ci un dat inainte.
Deschideti-va sufletele cand sunteti sanatosi inauntru' lor si nu cereti adevaruri pe care nu le duceti inca.
Maya
Trimiteți un comentariu